„Dan Ivan debuteaza ca poet autentic intr-un spatiu ritualizat al initierii in arta poeziei, dezvaluind un taram al nelinistilor si bucuriilor interioare, un taram efervescent al metamorfozelor – pe care Harap-Alb, trimis de span sa se piarda, nu mai calcase.
Volum de debut, Pe strazi. Harap-Alb, afiseaza o expresie poetica particulara, dezinvolta si indrazneata, o linie zvelta si ferma a versului…
O stare inedită a poeziei”
Roxana Pavnotescu ~ Letras.ro
„negru, lăuntric flutur
lăuntrul mi-l străbate. din jur
întunericul frate
se umflă, bolborosește, zbate,
aripe, valuri, catifele,
aripe, valuri, catifelate,
departe până-n oasele mele,
printre care bulucindu-mi celulele aspre,
m-am închegat. și valuri, valuri,
mii de trecători,
pășeam măcelărind cu trupurile noastre
noaptea, până-n zori”
„până în zări albastre
se întindea mareea cărnurilor noastre.
pleoapele erau trase
sus de lunele pline și grase
agățate-n ferestre
și nopți de nesomn.
spre miezul nopții, iată
și-n cer răsăreau pline
capre cu burta unflată
să-mpungă întunericul
cu ugerele fine.”
„Cea mai plastica poezie ramane „Luna Plina”, in care iubirea noptilor albe si insomniace e dirijata de ciclurile lunii. Luna controleaza mareea carnurilor.. In tonurile lui Paul Klee, iubirea se ridica cosmic ..degajand un sentiment de permanenta si plenitudine prin imaginea transcendentala a caprelor gestante, ce impung cu ugerele intunericul: /si-n cer rasareau pline/capre cu burta umflata/sa impunga intunericul/cu ugerele fine./(Luna plina)”