Romanul "Mila 23" - de Dan Ivan | Vezi pe danivan.ro

DAN IVAN

Pe străzi. Harap-Alb de Dan Ivan

„Dan Ivan debuteaza ca poet autentic intr-un spatiu ritualizat al initierii in arta poeziei, dezvaluind un taram al nelinistilor si bucuriilor interioare, un taram efervescent al metamorfozelor – pe care Harap-Alb, trimis de span sa se piarda, nu mai calcase.
Volum de debut, Pe strazi. Harap-Alb, afiseaza o expresie poetica particulara, dezinvolta si indrazneata, o linie zvelta si ferma a versului…

O stare inedită a poeziei”

Roxana Pavnotescu ~ scriitor

Mângâiere

albe păsări de var

s-au desprins leneș

din tencuială hau, hau

câini erau? dar ce ne păsa,

căci ne lingeau mâinile

cu aripile lor,

mâinile coșcovite de dor,

palmele mele,

aspre cărămizi

cu care te-am zidit, Galateea.

Paul Klee – Mașina de ciripit

Lună plină

până în zări albastre

se întindea mareea cărnurilor noastre.

pleoapele erau trase

sus de lunele pline și grase

agățate-n ferestre

și nopți de nesomn.

spre miezul nopții, iată

și-n cer răsăreau pline

capre cu burta unflată

să-mpungă întunericul

cu ugerele fine.

Paul Klee – Incendiu cu lună plină

Anatomie

slute

fornăie falnici cornute

pe dealurile emisferelor noastre.

năvalnic se-avântă secundele,

suvoaie albastre

prin subrezi văioage

către lobul temporal.

harnici neanderthal

la poarta timpanului bat cu ghioage,

de-aici pulsul o ia prin artere de tablă

și se înfundă în firave conducte

din această rablă

care mi-e trupul

în anul 2017.

Paul Klee – Senecio

Fără titlu

zăgazul care mă ține să nu mă prăvalesc

peste tine e ros

de lumina ta și de ceva de-al meu,

nu știu ce, dar nu lumina.

Paul Klee – Îmbrățișare

Roxana Pavnotescu - O stare inedita a poeziei

Dan Ivan încearcă poezia, după cum el însuşi declară cu umilință (într-o dedicație a acestui volum, adresându-se profesoarei lui de literatură, care, cândva, i-a deschis gustul pentru poezie şi l-a învățat cum să o citească). Volum de debut, Pe străzi. Harap-Alb, afişează o expresie poetică particulară, dezinvoltă şi îndrăzneață, o linie zveltă şi fermă a versului. Gestul poetic este autentic, necăutat şi delicat, vădind mai mult decât orice, o permanentă relație de iubire cu poezia. Citeste mai mult

Fiind un volum de debut, actul poetic este un proces de inițiere în arta poeziei şi în acelaşi timp de elevație spirituală, aşa cum lupta lui Harap-Alb cu spânul semnifică învingerea forțelor oarbe, ale ignoranței şi ale micimii spiritului. Gestul poetic se vrea un act eliberator de sine, de barierele spirituale (de zidurile simbolice ale omului spân – ca alter-ego negativ al eroului). Dar scrisul este pus sub semnul îndoielii: De ce să scrii versuri? Și dacă scrii, de ce să le şi publici? Este scrisul pentru sertar – samizdatul – cu-adevărat eliberator? Actul creator se vrea împărtăşit, împărțit, îmbogățit prin aportul celor care receptează poezia şi se înalță odată cu ea. Harul nu-ti aparține, îți este dat, cu obligația să-l treci în lume, să-l împarți cu ceilalți: Să treci de zid? Treci? Actul publicării este un act al recunoaşterii, un act temerar. Moto-ul volumului este un citat din Harap-Alb (versiunea lui Ion Creangă), semnificând zborul către eresurile poeziei, un spațiu astral care nu poate fi accedat decât prin inițiere. Intuim o reprezentare a calului năzdrăvan în fluturele lăuntric din poezia ce poartă titlul volumului – Pe străzi, Harap Alb. Calul – în contrapunct cu spânul –un alter-ego pozitiv al eroului, este o emanație a sufletului artistului, menit să-l scoată din monotonia stării de ignoranță. În ipostaza de Harap-Alb, bătând străzile, chinuit de demonul fluturelui lăuntric, Dan Ivan înscrie o poezie de notație, în care cotidianul stă sub semnul magicului, al credinței şi întâi de toate al iubirii, care le potențează pe toate, salutând în drumul lui, cu deferență, coloşii poeziei,: /negru,lăuntric fluture/lăuntrul mi-l străbate./din jur/întunericul frate/se umflă, bolboroseşte, zbate,/…şi valuri, valuri,/mii de trecători,/ păşeam, măcelărind cu trupurile noastre/noaptea, până-n zori. (Pe străzi. Harap-Alb)
Ca să deprinzi meşteşugul poeziei, te faci slugă la mentorii ei, dar trecerea la uneltele proprii se obține prin ieşirea din groapă sau din fântână – de sub influențele sau zidurile simbolice ridicate de omul spân. Jocul de „harap” (slujitor), ritualizat prin coborârea în fântână (Harap-Alb(2)), este un joc arghezian al morții . Inițierea este o trecere simbolică, prin moarte, într-o nouă stare de elevație: /alene,/ fântâni/să-mi curgă-n vene/şi spâni/de la beții/cu roua din gene/ cu strugurii din vii/şi din morți/băuți în umbre,/bătuți în porți”. Jocul este bahic, păgân, dând cont de originea mitică a basmului bazat pe ritualuri arhaice ce aparțin cultelor de mistere. Poezia urmăreşte botezul inițiatic al lui Harap-Alb în sângele cerbului mirific . Misterul morții şi al reînvierii realizat printr-un joc de cuvinte: strugurii din vii şi din morți – sângele ritualic care curge în vene, în fântână (tărâm al trecerii între lumi) este plasat într-oiconografie argheziană: „îngropat în căldări de întuneric”, „bătuți în porți/ şi-n lemne strâmbe/răstignite/pe groape întoarse/”, Dan Ivan debutează ca poet autentic într-un spațiu ritualizat al inițierii în arta poeziei, dezvăluind un tărâm al neliniştilor şi bucuriilor interioare, un tărâm efervescent al metamorfozelor – pe care Harap-Alb, trimis de spân să se piardă, nu mai călcase.